Treizeci… si zece

30 si 10.

Doua numere care ma definesc. Iar anul asta, acum fix 10 zile si-o zi, pe 30.10, s-a-ntamplat sa implinesc 30 de ani. 3010 e si PIN-ul de la cardul meu de asigurat (un PIN atat de secret, ca toti prin spitale si policlinici imi lipesc post-it-uri cu numarul asta direct pe card).

Anul trecut cam pe vremea asta ii spuneam sotiei mele (pe-atunci doar o potentiala viitoare doamna cu un inelus pe deget) ca 2016 va fi un an interesant. Si cu toate ca nu ma numar printre fanii lui Dumnezeu (sau Iehova, Allah, Buddha, Krishna, etc – daca tot am ajuns aici)… unul din personajele astea a avut grija sa-mi dea dreptate 🙂 . Ca n-au fost toate cum am anticipat e drept. Ca ar fi putut fi mai bine e cert. Dar sunt foarte recunoscator ca nu a fost mai rau, ca loc ar fi fost, o gramada…

Pragul

In 2016 am implinit 30 de ani. Este unul dintre cele mai importante momente psihologice din evolutia unui adult. Varsta asta da startul celei mai interesante perioade din viata unui om. Ai 30 de ani, esti barbat, esti femeie… Nu mai esti un pusti cordit sau o ciutanca tupeista. Esti adult… Contezi. Nu mai ai “douazeci si ceva de ani”… Ai “treizeci”.

O frectie totala, daca te gandesti ca intre douajnoua si treizeci e doar o zi… nici macar o zi… e o secunda, in pi**a ma-sii de viata. Insa in acceptiunea generala secunda aia face diferenta. Si asta-i primul lucru pentru care 2016 a fost interesant. Adult, neadult, am treizeci, am crescut, pot sa vorbesc prostii ca un om mare, fara sa ma mai certe cineva.

Streangul

Se spune ca atunci cand se casatoreste, un barbat isi pune streangul de gat. Ce te faci, ca la noi… cam eu i l-am pus neveste-mii?

Am cerut-o de nevasta “pe neve” in decembrie 2013 (oficial pe 18, intamplarea e de pa 17 seara 🙂 ). Eram acasa, ea intra in tura de noapte. Am pupat-o, a plecat si mi-am deschis o sticla cu vin. Cred ca am baut-o pe toata. Iar dupa, mi-am spus “ba… ma duc sa-i iau inel”. Asa am simtit. Nimic premediat… Taxi si dus am fost. La o bijuterie dintr-un mall de pe “varianta” (bijuteria s-a-nchis acum, de bine ce le-a mers, dar eu tot am curatare “moca” pentru inel 🙂 ). Mi-am golit doua carduri de debit si unul de credit, am adunat toti banii si l-am luat. Discret, din aur alb, cu un safir mic si doua diamante si mai mici (vorba maica-mii, “mama, da-s cam mici pietrele astea”). Era tot ce aveam la momentul ala. In drum spre casa, am luat un trandafir rosu de la o florarie de la gara. N-am dormit noaptea aia. Dimineata plecam la serviciu. Cred ca pe la 4 am adormit iar la 05.30 deja taiam coada trandafirului, asezam floarea in cutie, puneam inelul in floare (abia se vedea) si scriam un post-it: “Spune DA, restul e can-can”… Mi-a spus “DA”, printre sughituri, la telefon, cand a vazut inelul/trandafirul/post-it-ul, dupa ce a venit de la serviciu. Eu eram la munca, tremurand si asteptand un telefon. Atat de curajos am fost. Adevaratul “DA” l-a spus insa anul asta, la mai bine de 7 ani de la primul “Buna” si in sfarsit m-am simtit al cuiva…

Sunt un norocos. Sotia mea… sper ca si ea…

Continuarea… maine 🙂

Share This:

Sending
User Review
4.43 (14 votes)

4 thoughts on “Treizeci… si zece”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *