Doua milioane si-o pereche de blugi

Cu fata rosie, tipand si in curul gol… Cam asa aratam eu la inceput. Probabil si tu. Nu stiu daca ai urlat sau ai “mieunat”, dar sigur erai si rosu la fata, si in curul gol. Primul contact cu lumea asta. Miros de medicamente si de spirt. Pense, bisturie si sange. O asistenta grasa. Sau batrana. Sau grasa si batrana.

Dupa cateva zile de stat cu maica-ta prin spital, te-au adus acasa. Patut, scutece din bumbac, o patura din finet, jucarii si niste biberoane. Indiferent de cat de mica e familia ta extinsa, cateva luni de la nastere ai fost balit si smotocit in cel mai abuziv mod posibil. Verisorii mai mari (dar nu mult mai mari), bunicile fara dinti, matusile cu botul rosu si nu in ultimul rand ai tai. Brusc s-a conturat buricul pamantului… TU!

In anii ce-au urmat ai fost un copil genial. Ai fost singurul copil din lume care a spus “mama” si “tata” in acelasi timp. Nimeni inaintea ta nu s-a auto-intarcat. Toti au plans cand li s-a taiat țâța din meniu, numai tu nu. Ai invatat sa mergi fara premergator. Ai renuntat singur la scutece. Niciodata de atunci n-ai facut pipi in pat. La 4 ani iti scriai numele cu litere de tipar iar pe la 5 citeai partial subtitrarea de la “Dallas”. La gradinita ai fost campion la buline rosii (maica-ta inca le are pe toate stranse intr-o cutiuta). Ai luat premiul I din a I-a pana in a IV-a.

Eee… si cam pe aici se opresc in general povestile pe care parintii fiecaruia dintre noi le spun ori de cate ori au ocazia, de la onomastice la parastase, de la nunti la inmormantari… Daca la randul tau ai un copil, s-ar putea sa fii un norocos. Ai scapat. Vor povesti intotdeauna despre el, care oricum sa fii convins ca e muuuult mai tare decat ai fost tu vreodata in copilarie :-). Daca n-ai inca copii, sigur esti unul din subiectele de discutie. Orice varsta ai avea, oricat de multe ai fi realizat pana la acel moment, ai sa fii tot timpul mucosul ala mic care citea subtitrarea de la “Dallas” la 5 ani.

Oricat te mult ti-ar placea (sau nu) sa reasculti povestile astea (cumva nemuritoare, la fel ca poza aia alb-negru cu tine pe pat, pe burta si-n curul gol, dar cu o tichiuta pe cap), acum esti adult, ai familia ta, problemele tale si, chiar daca ai vrea sa te intorci la vremurile alea simple de care inca mai povestesc ai tai, n-ai nici o sansa. Iar in capul tau, povestea alor tai se termina si incepe a ta. Cam de pe la 13-14 ani.

Prima tigara in spatele cresei, cu cei mai buni doi prieteni. Mama lui de Viceroy rosu, ti-a amarat sufletul :-). Ai jurat ca e prima si ultima. Pana cand ai inceput sa fumezi cate una pe zi, dupa ore, la “posta”, pe scarile dispensarului 16, cu niste colegi de clasa. Prin clasa a VI-a sau a VII-a ai primit prima porecla “decenta”. Si ai tinut atat de mult la ea, ca 15 ani mai tarziu s-a transformat in numarul de inmatriculare al masinii.

La liceu ai luat-o aproape de la capat. Oameni noi, profesori noi si un liceu la care ajunsesei doar dintr-o ambitie personala. Ai fost al dracu’ de mic… Dupa patru ani, ai ramas cu un sigur regret. Acela ca n-ai fost suficient de capabil sa iei si tu o nota de 1 (unu). Si esti inca socat de faptul ca, cu toate ca nu mai tii minte nici macar o ora din toate cate au fost, inca poti sa porti un dialog basic in franceza…

In anii de studentie ai experimentat absolut toate chestiile tampite, inclusiv ti-ai retrait momentul nasterii, 20 de ani mai tarziu… Fata rosie, tipand si in curul gol. Ah da, si intre timp te-ai dus la scoala, facand astfel primii pasi spre a deveni omul matur si responsabil care esti acum :-).

Ti-ai construit viata bucata cu bucata, minut cu minut, sarut cu sarut. N-a fost zi sa nu ridici stafeta chiar si macar un milimetru. Asteptarile celorlalti de la tine s-au schimbat si uite-asa, te-ai gasit intr-un perpetuum mobile in incercarea de a multumi. Si ai reusit. Si iti place sa crezi ca in continuare reusesti.

Tot ce ai e al tau. E facut de tine, gandit de tine. E perfect pentru tine. Tovarasul de viata (sau doar de pat, daca inca esti “flacau”), masina, jobul tau, prietenii. Esti pe drumul cel bun iar viitorul nu are cum sa nu sune bine. Ai ajuns in sfarsit sa fii actorul principal in filmul tau preferat.

Dar cu toate astea, cateodata, te loveste un gand… Cum ar fi daca ai lasa tot si ai pleca departe doar cu hainele de pe tine, doua milioane in buzunar si o pereche de blugi in ghiozdan? Ai avea puterea sa-ti rescrii povestea? Ai schimba ceva? Si cel mai important… ce culoare ar avea blugii??

Share This:

Sending
User Review
5 (3 votes)

1 thought on “Doua milioane si-o pereche de blugi”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *