Competitie? Esti sigur?

Jack Welch (pensionar, CEO la General Electric vreo 20 ani) spunea: “Daca nu ai un avantaj competitional, atunci nu intra în competiţie.” El a spus mai multe treburi, printre care si ca nu trebuie sa fii cel mai destept din clasa pentru a fi un lider exemplar sau ca intr-un final, ca sa reusesti in business trebuie ori sa-ti cumperi, ori sa-ti ingropi competitia, dar nu asta-i subiectul de azi 😀

Inca din frageda pruncie suntem educati in sensul competitiei. Trebuie sa facem la olita inainte de varsta la care a facut sora noastra, trebuie sa invatam sa ne legam la sireturi inaintea copilului vecinului, prietenul nostru cel mai bun, altfel. La scoala, cel putin, cu siguranta trebuie sa avem cele mai mari note din clasa, indiferent daca obtinerea lor ne face rau, ne face sa suferim psihic si uneori chiar fizic. “Poate nu iei nota mai mare ca Razvan la teza…”

Problema nu e ca suntem invatati de mici sa concuram cu cei din jurul nostru. Competitia in esenta e buna. Atata timp cat e justa, atata timp cat competitorii concureaza in acelasi context, pentru acelasi premiu. Si cel mai important, concureaza pentru ca isi doresc. Adevarata problema e ca inca din copilarie suntem aruncati in batalii pe care parintii, profesorii, rudele, prietenii stiu ca nu le putem castiga inca dinainte de a incepe. Insa din dorinta de a multumi (alta stare “insuflata” eronat), noi depunem eforturi, uneori fara a ne dori, consumam energie pretioasa urmand ca la final sa pierdem cu gratie si nici bicicleta sa nu primim inainte de vacanta de vara.

Spunea Cristi Mungiu intr-un interviu ca in Romania suntem cam obsedati de ideea de competie si castig. Nu stiu daca doar in Romania, probabil ca in tot fostul bloc comunist, iar obsesia asta cu siguranta e o reminescenta a sistemului de dinainte, cand beleam ochii la Nicusor si tiganul ala cum se plimbau cu elicopterul iar noi faceam focul la Godin in apartamentul de la bloc, din cauza ca p..a caldura… 🙂 Ce n-a spus Cristi Mungiu (omul e un regizor foarte smecher, era si culmea sa dezovolte ideea) e ca generatia noastra face greseala de a transmite obsesia asta mai departe.

Ma gandesc ca in primul rand, pentru a schimba ceva, ar trebui sa intelegem ca uneori pur si simplu nu renteaza sa intram intr-o competitie cu cineva, pe o anumita speta. Trebuie sa fim obiectivi si sa intelegem ca uneori pur si simplu nu merita. E foarte complicat, avem de trecut peste orgoliul ala de “pui de Dac” cu care am crescut, pe care l-am dezvoltat in toti anii aia.

“Da’ ce ba, daca ala ridica o suta de kile la piept, eu nu pot? Da-l dracu’ de umflat, cu steroizii lui”. Ba, nu! Nu poti! In primul rand, ala are 120 de kile iar tu ai 65 de kile imbracat si ud si s-ar putea sa-ti damblagesti si vreo articulatie daca incerci. Si nu e nici o rusine si nu ar trebui sa te judece nimeni pentru ca esti obicetiv si iti cunosti limitele. Ridica si tu 50 kg, umflat-ti muschiu’ si aia e.

La fel cum un maratonist nu poate concura la aceeasi proba cu un sprinter, trebuie sa acceptam ca nici noi nu le putem face pe toate si avem limite, contrar celor invatate acasa si la scoala. Cum ar arata un meci de box intre un baiat de la “pana” si un “greu”? Topolino si Godzilla. Circ!

Mai mult, cu toata cultura asta a competitiei, nu suntem invatati despre fair-play. Intr-adevar, nici nu ni se recomanda sa nu dam la co..e, dar cumva vine natural iar pentru audienta e suficienta victoria, indiferent de cum a fost obtinuta. Si inveti sa traiesti cu ideea conform careia, daca nu esti suficient de bun, stai ascuns, astepti momentul, dai la co..e si castigi. Si ajungi sa faci asta ca adult, acasa, pe strada, la serviciu…

Ei… toate astea trebuie sa se operasca o data cu generatia noastra. Copiii nostri trebuie invatati in primul rand sa se autocunoasca, sa fie fair-play si cel mai important, sa-si aleaga bataliile. Trebuie sa incetam sa le mai alegem pentru ei. E singurul mod in care vom putea creste.

Iar pentru tine, omule din prezent, am un singur sfat. Alege-ti cu grija competitiile si fii sigur ca ai o sansa sa castigi. Pentru ca oamenii din tribune nu au dat banii ca sa te vada cum alergi de unul singur si iesi pe locul 2.

*Nota: Daca nu ati incercat pana acum, ascultati Rudimental. 🙂

Share This:

Arunca niste stele

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *