Inchiriez spatiu comercial

Parter, centrala pe gaze, zona cu vad, pretabil pentru orice afacere.

De curand am implinit o frumoasa varsta :-). Practic am intrat in anul lui Iisus, dar asta chiar ca e alta poveste. Problema e ca la 33 de ani, m-am cam saturat. Mi-a cam ajuns cu ipocrizia asta si cu toate scuzele pe care ni le gasim cand lucrurile merg prost sau cand nu ne-ajung banii sau cand ne pleaca femeile de-acasa si se intind cu cine stie ce corlăi sau cand ne cearta seful sau cand ploua afara…

Povestea e de prin aprilie 2019. Pus in fata urgentei de a gasi un spatiu comercial, coroborata (ea, urgenta) cu faptul ca era nevoie de factura (sau macar contract inregistrat la ANAF) pentru acel spatiu si mai mult, ar fi fost ideal ca spatiul sa poata gazdui sediul social al unui SeReLeu, ma apuc sa caut oarecum fara directie, doar-doar oi gasi ceva sa-mi rezolv problema. Bugetul era si el cumva limitat, dar nu prea mic pentru ce cautam.

Si dupa o gramada de zile pierdute si telefoane date, incep sa primesc feedback-uri de la proprietari si/sau intermediari, care mai de care mai interesante. Interesant e ca de regula, am aflat despre diversele impedimente si extra-costuri la fata locului, dupa ce am vorbit de cateva ori la telefon si am prezentat extrem de clar conditiile de care am nevoie si am cam pus toate intrebarile posibile.

Hai sa vedem cateva exemple (incerc sa reproduc cat se poate de bine discutiile)
1. – Da’… nu stiu daca v-am spus, da’ pretu’ de pe site era fara TVA
– Nu mi-ati spus, da’ asta e. Nu-i problema. O rezolvam
– Perfect. Ah, si sa stiti ca trebuie platita si paza. E vreo 150 de lei pe luna.
– Bun. Si ce mai trebuie?
– Mai e si cu femeia de servicu. Da’ nu e mult, e vreo 50 de lei pe luna.
– Mda… Si cu sediul social e ok?
– Da da! Bine, nu aici unde e biroul, ca mai sunt vreo 2 firme. Da’ va rezolva dom’ XXX.

2. – Sa traiti! Sa stiti ca nu aveti probleme aici. Eu stau in curte, aici, nu sunt probleme.
– Am inteles. O sa am nevoie de contractul ala inregistrat la ANAF, va rog, dupa ce-l facem.
– Pai ce contract, dom’le?
– Pai v-am zis la telefon, am nevoie de contract inregistrat la ANAF.
– Haideti dom’le, am crezut ca spuneti asa, sa nu va auda cineva. Ce Dumnezeu, inchiriez aicea de 30 de ani, dupa revolutie i-am mutat pe batrani la Tortomanu si-am facut spatiile astea. Nimeni nu mi-a cerut fisc, misc, mama dracu’. Va fac d-ala de comodat, sa fie bine si aia e.
– Pai si cu sediul social?
– Mda… E o treaba, dom’le, are nepotii mei aicea firmele, pe camerele astea doua, da’ poate vorbiti cu ei si faceti ceva, daca e.

3. – Bai nepoate, iti place sau nu?
– Pai e ok, e suficient spatiu. Da’ o rezolvam cu actele? [daca inainte oamenii pareau ok, asta era de-a dreptu’ dubios]
– Bai, stii care e treaba? Da-le dracu’ de acte, ca astia oricum iti ia jumate, ai dracu’ de hoti si nu iti da nimica inapoi.
– Da, bre, ai dreptate! Da’ intelege-ma si pe mine, vreau sa se intample lucrurile intr-un fel, nu asa.
– Auzi, ma? Stii ceva? Suna telefonu’ de azi dimineata si n-am raspuns, ca am zis ca esti baiat bun, da’ tu cred ca vrei sa ma lucrezi…
Varianta scurta, m-a dat afara din spatiu si aia a fost.

Long story short, dupa vreo doua saptamani de intalniri si dialoguri similare cu astea de mai sus, mi-a pus Dumnezeu mana in cap si-am gasit fix ce-mi doream, si cu factura, si cu acte pe spatiu, si in buget si tot. Dar chiar a fost noroc. Noroc si atat.

In schimb, tot episodul asta m-a facut putin sa ma gandesc la lucruri. Cum ar fi… “de ce dracu’ fug astia de contracte la ANAF?” Si am constatat ca pentru persoanele fizice, se retine un procent de 10% din baza de impozitare, care e 60% din totalul sumei incasate intr-un an. Adicatelea, daca inchiriezi cu 1000 de lei pe luna, platesti 600 lei pe an impozit. Practic, ramai cu banii de pe 11 luni jumate…

Si ducandu-ma mai departe, m-am gandit ca atata timp cat antreprenorul accepta conditiile astea fara factura, inseamna ca trebuie sa incaseze la randul lui fara bon si mai departe, sa-si procure materia prima fara factura de la furnizor. Si uite-asa, de la un nea care si-a mutat mosii la tara ca sa devina “capitalist”, se creeaza un intreg cerc d-asta vicios, cu un comportament care se perpetueaza printre micile afaceri , timp de generatii.

Si asta e doar un exemplu. Sunt sute de practici d-astea nesanatoase care, adunate, au in impact major nu numai in economie, ci si in societate. Ne invatam ca merge-asa, gasim tertipuri, portite. Preferam sa dam o spaga unui jurist sau unui avocat care sa ne invete cum sa facem o schema, in loc sa platim cacatul ala de 1% din cifra de afaceri pe an.

Toate astea in contextul in care lucrurile chiar au evoluat, in sfera asta. De la 3% impozit pe venitul anual si plafon de 45000 de euro pe an (venituri) ca sa fii micro, s-a ajuns la 1% pe an impozit si plafon de 1 milion de euro venituri anuale (treaba cu 1% e valabila daca exista minimum un agajat, altfel ramane 3%). Firmele de consultanta si management care inainte plateau direct impozit pe profit (vreo 16% “decat”), acum trec automat la micro, daca se incadreaza in limita de 1 milion pe an. A scazut baza de impozitare pentru veniturile din chirii (alea cu luna, nu in scop turistic). A fost introdusa declaratia unica (ca sa nu mai umbalm bezmetici cu un dosar de declaratii in fiecare an). Dividendele se pot incasa la trei luni, nu numai anual (P.S. am o frustrare cu CASS-ul la dividende peste 22800 lei, daca deja cel care incaseaza dividende plateste CASS din alte surse, dar sper sa se rezolve aspectul asta). Exista norme clare pentru camerele de inchiriat pe sezon. De exemplu, pentru statiunile de interes local si national de la Marea Neagra, 1250 lei/camera/sezon (1mai-30 septembrie) + 650 lei/camera pentru restul perioadei. Pentru alte localitati, 1500 lei/an. Valabil la max 5 camere si cu deducere 30% daca acele camere n-au bai proprii.

Stiu ca suna plictisitor, dar daca avem o minima intentie ca tara asta sa se duca in directia buna, schimbarea trebuie sa inceapa de la noi. De la colectat selectiv pana la platit impozit pe chiria incasata pe apartamentul ala mostenit de la batrani. De la a nu mai parca fix in intrarea in bloc, pana la a nu mai scoate gunoiul pe casa scarii… Toate trebuie sa inceapa de undeva. Toata treaba asta cu impozitele e apa de ploaie daca nu se coreleaza cumva cu un comportament schimbat. Fa-ti tu datoria, pana la capat, pentru ca mai apoi sa ai cum sa le dai peste bot. Si lor, celor care sunt acum, dar si celor care vor veni. Ca tot se vorbeste despre viitor in perioada asta…

Succesuri! 😀

Share This:

Nu fii hater 🙂
Sending
User Review
5 (1 vote)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *