Mi-e dor de tine…

George mi-a spus sa scriu. N-as fi scris, nu stiu daca pot imbraca in cuvinte sentimentele mele de-acum. Dar e fratele meu, e omul care, pe langa surorile mele, a fost acolo… Si l-am ascultat…

Vorbeam cu fetele, cu Irina si cu Doina… De doua zile plangem in continuu. Pe-acasa, singuri, pe whatsapp, pe telefoane… Si Geo a plans, dar nu tare, sa nu ma acopere pe mine. Taia morcovii pentru salata boeuf si i se innodau lacrimile-n barba, tata! Te-a iubit, chiar daca nu te stia de multa vreme. N-ai crescut-o, dar era si ea a ta!

N-a fost o surpriza, tata, dar a fost surprinzator… Sa stii ca ne-am descurcat, am fost cu totii… Si ne-am descurcat. Pentru ca asa ne-ai invatat. Ne-ai invatat ca orice problema are o rezolvare. Si stii ca ne-am decurcat bine, ne-ai zambit tot timpul.

Azi e Craciunul, tata…. Si pe 23 a fost ziua ta. Ne-ai pacalit pe toti! Spuneai ca esti nemuritor! Si te-am crezut, tata… Te-am crezut pana cand m-a sunat Irina si mi-a spus ca nu mai esti…

Sunt sigur ca ti-e bine, acolo unde esti acum! Iar noi suntem ok pentru ca stim ca ai grija de noi, de-acolo! Si spune-i Oanei ca ne e dor si de ea! Ca stiu ca v-ati intalnit… Ne e dor de tine, de ea… Ne e dor de voi!

P.S. Patentul tau e in raftul meu cu scule. Multumesc pentru tot, tata!

Si iarta-ma!

Share This:

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *