Acasă

Să nu uitați niciodată! Culorile drapelului nostru sunt: albastru, galben, roșu! Fix în ordinea asta! Atât!

Niste lume se excita in preajma datei de 1 decembrie, iar alta lume se frustreaza si incepe sa injure si sa blameze lumea excitata, anterior mentionata, ca “bine, ma, vine 1 Decembrie si da romanismul peste ei. Da’ ce, nu sunt romani si inainte de 1 Decembrie?”. Multa vreme m-am regasit in a doua categorie. Dar lucrurile se mai schimba, o data cu trecerea timpului. Se aduna firele albe, viata se indreapta spre a doua jumatate si, inevitabil, incepi sa reconsideri niste treburi.

Dincolo de importanta istorica, politica si sociala a zilei de 1 Decembrie (1918), ziua asta este o zi de nastere. A unui stat, ce-i drept. Dar, in esenta, o zi de nastere. In consecinta, de ce e gresit sa ne aducem aminte de Marea Unire doar de 1 Decembrie? Sau de ce e gresit sa nu ne aducem aminte de Marea Unire in fiecare zi?

M-am gandit si razgandit si am ajuns la concluzia ca e fix si exact ca la o zi de nastere. Ne aducem aminte cu ceva zile inainte (in varianta buna) sau fix in acea zi, de ziua de nastere a unui prieten, a unei rude, poate chiar a unui parinte. “Ba! Azi e 30! E ziua lu’ var-miu! Stai sa-i dau un mesaj. Trecem pe la el mai pe seara? Juma’ de ora, daca e, sa marcam momentul!”. Luati-va 2 minute si ganditi-va de cate ori ati “marcat momentul” 😉

Asa ca, peste cateva zile, e ziua Romaniei. 103 ani. Cum ar veni, mananca pensie de vreo 41 de ani. Ca a iesit la 62. Pensie “democrata” haleste de aproape 22 de ani. O fi avut alt gust aia democrata? O fi fost mai buna aia comunista? Nu ne poate spune decat doar ea… A avut si de-aia, si de-aia, cam jumate-jumate. Iar, pe parcursul vietii, le-a trait pe toate. A vazut regi si regine si printese si calesti; a vazut baionete si tancuri si s-a speriat de legionari; au surprins-o cumunistii iar, la final, au incercat s-o pacaleasca democratii…

Insa ea nu s-a lasat, ca e batrana si le-a vazut pe toate. A continuat sa-si faca tocana ei, aia buna, din cartofii din curte. Si-a taiat porcul linistita si nu a inteles ce mama dracului e aia “asomare”. N-a ezitat sa scoata joarda, in incercarea de a “inregimenta” copiii care-si depaseau “atributiile”, pe ulita. A plans, in schimb, de fiecare data cand unul dintre copiii aia tampiti s-a urcat in avion si nu s-a mai intors. Si plange in continuare si se simte nepuntincioasa in fata unor oameni care nu vor decat sa-i manance pensia. Niste oameni care-i gonesc nepotii din curte, care-i lasa copiii fara Dumnezeu, care-i innegresc batranetea…

Totusi, ea nu conteneste sa spere. Si sa munceasca. Asa cum poate ea. Cu aia 2-3 nepoti pe care-i mai are aproape, cu singurul copil care a ramas cu ea. Cu totii muncesc si incearca sa-si aduca fratii si copiii acasa. La masa aia veche, din curte, care scartaie din toate incheieturile. Gratarul ala batran se va aprinde iar, peste cateva zile. Si speranta va renaste, pentru ca multi, chiar daca nu vor veni acasa, isi vor aduce aminte de mamaia România si o vor suna. Sa-i spuna “La multi ani!”! Si ca le e dor de ea. Si de sfaturile ei. Si de caldura ei…

Nu-s toate asa cum ar trebui sa fie, dar nici nu e gresit ca, macar o data pe an, sa ne aducem aminte de locurile din care am plecat, de oamenii care ne-au ghidat si, in defintiv, de tara asta, care, asa cum a putut ea, ne-a crescut. Si poate, candva, vom reusi sa ne unim, la fel ca acum mai bine de 100 de ani, si sa o ajutam sa ajunga acolo unde merita…

La multi ani, bre Românie! Noi te iubim, dar mai uitam cateodata! 🙂

Share This:

Review-ul tau ma ajuta! Da-mi niste stele! 🙂
Sending
User Review
4.57 (7 votes)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *